Uleiurile esentiala m-au socat!
Cu totii avem niste asteptari mai mici sau mai mari sau pur si simplu vrem “sa o incercam si pe asta” cand este vorba de uleiuri esentiale si nu stim nimic despre ele. Eu am facut parte din categoria “hai sa o incerc si pe asta, atat timp cat sunt naturale”.
La inceput sceptica: nu credeam ca la mine vor functiona, mai ales partea cu emotionalul mi se parea putin credibila- eu le incercam pentru probleme fizice- colecist sugrumat din nastere care avea ca efecte dureri zilnice de cap, stare de greata, presiune la ceafa, lipsa de energie/fara vlaga si toatea astea de cand ma stiu. Cand ma trezeam dimineata deja ma simteam rau, mereu trageam de mine sa fac ce am de facut.
Si totusi au functionat inca din prima zi, de la prima utilizare: pus in difuzor Lemon 2pic +Peppermint 2 pic +Tamaie 1 pic, in fiecare dimineata, difuzorul pus pe 6 ore. Dupa un an, inca am aceasta rutina, doar ca am inlocuit Tamaia cu Rosemary dupa vreo 6 luni.
Ma simt bine, am o stare de buna dispozitie, nu am mai avut nici starea de “luni dimineata”. Buna dispozitie, este deja efectul pe emotional pe care eu nu il credeam, dar da si acolo si-au facut treaba: nu mai sunt pesimista si depresiva ca inainte (daca nu eram “in priza” mereu si aveam putin timp pentru mine, sa ma gandesc la sufletul meu, intram in depresie). Deci, eram foarte bucuroasa ca m-au ajutat si pe aceasta parte si toata lumea imi zicea ca se vede la mine schimbarea.
Da, poate unii veti zice: placebo sau pur si simplu am bagat sub pres acele stari si m-am facut ca nu exista. Nu contrazic pe nimeni: fiecare are dreptul la opinia sa, fiecare avem adevarul nostru. Eu ma simteam bine si asta era cel mai important, nu? Asa imi ziceam si eu, constientizand schimbarile mele emotionale.
Ce nu am constientizat si nici mama de placebo nu putea sa faca asta si nici nu m-am gandit vreodata ca schimbarile emotionale se pot reflecta in preferite 
Cine ma stie, eu dintotdeauna am avut unghiile lungi (pentru cine nu ma stie, le am mereu lungi de vreo 35 de ani si de vreo 30 ani mi le fac cu oja in fel si chip- inca de acum 20 ani imi faceam unghiile jumatate de o culoare si jumatate de alta- pe verticala, sau fiecare unghie de alta culoare dar numai culori puternice si foarte inchise: cel mai inchis albastru, cel mai inchis verde, cel mai inchis rosu, chiar si negru. Albul il acceptam in combinatie cu negrul.
Ma duc eu la manichiurista mea sa imi fac unghiile si aveam cam 7 luni de cand foloseam uleiuri esentiale (imi fac unghiile la aceeasi persoana de peste peste 6 ani, la fiecare 3 saptamani), pune mana pe freza sa le pileasca si ma intreaba din reflex: Cum ti le fac? Eu scot telefonul si ii arat ceea ce vreau. Ea, sa scape freza din mana: Tu asta vrei?
Abia atunci am realizat de ce era asa socata: eu nu suportam aceste culori pe unghii si dintr-o data le cer eu.
Nu prea intelegeam nici eu ce se intampla. Am mai lasat sa treaca timpul, si de fiecare data am ales numai culori deschise in continuare si nu mai suportam culorile inchise. Cand am constientizat acest lucru, am fost si eu socata: nu ma asteptam sa mi se schimbe preferintele atat de mult. Ma asteptam intr-un fel, chiar daca nu credeam, sa imi schimbe starea de spirit, dar sa mi se schimbe preferintele…. niciodata nu m-as fi gandit. 
Chiar se poate vedea in postarile mele unde tin ITOVI in mana, sau diverse uleiuri, culori gen Albastru inchis sau rosu inchis (erau dinainte de aprilie 2021). Ei bine, nu mai pot sa ma dau cu ele pe unghii.. nu nu mai pot functiona ok cu treburile zilnice daca le vad pe unghii. Unghiile mele inseamna foarte mult pentru mine: sunt pentru mine mai importante si decat felul in care ma imbrac sau cum ma incalt.
